Aceste 85 de structuri influențează dinamica ghețarilor și nivelul mării. De aceea, stabilitatea lor va fi esențială pentru prevenirea dezastrelor viitoare.
Cuprins
Sub imensa calotă de gheață a Antarcticii se ascunde o descoperire care a surprins comunitatea științifică: Agenția Spațială Europeană (ESA) a detectat 85 de structuri necunoscute care rămân „active” sub gheață. Descoperirea, posibilă datorită satelitului CryoSat, dezvăluie un sistem ascuns care influențează dinamica ghețarilor și viitorul nivelului mării.
Aceste structuri subglaciale corespund lacurilor care se formează din căldura internă a Pământului și frecarea generată de deplasarea gheții. Cercetătorii au constatat că aceste mase lichide nu sunt statice: se umplu și se golesc periodic, modificând stabilitatea stratului de gheață.
Cercetarea, publicată în Nature Communications, a permis extinderea inventarului lacurilor active din Antarctica la un total de 231. Acest progres oferă o perspectivă inedită asupra sistemului hidrologic ascuns sub gheață, fundamentală pentru înțelegerea modului în care evoluează continentul alb în contextul schimbărilor climatice.
Cicluri care transformă suprafața
Analiza datelor CryoSat pe o perioadă de zece ani a evidențiat schimbări subtile în înălțimea suprafeței înghețate, provocate de procesele de umplere și golire a acestor lacuri. Experții au identificat, de asemenea, cinci rețele interconectate care evidențiază o dinamică mai complexă decât se credea.
Profesoara Anna Hogg, de la Universitatea din Leeds, a subliniat: „A fost fascinant să descoperim că suprafețele lacurilor subglaciare se pot modifica în timpul diferitelor cicluri de umplere sau golire”. Cuvintele sale subliniază necesitatea de a continua monitorizarea acestor sisteme pe măsură ce evoluează.
Cheile pentru anticiparea nivelului mării
Până în prezent, modelele care prognozează creșterea nivelului mării nu includeau în mod precis hidrologia subglacială. Pentru autoarea principală, Sally Wilson, aceste noi date vor permite o mai bună înțelegere a fluxului de apă sub gheață și îmbunătățirea previziunilor privind comportamentul stratului antarctic.
Coordonatorul Polar Science Cluster al ESA, Martin Wearing, a subliniat importanța acestei descoperiri: „Cu cât înțelegem mai bine procesele complexe care afectează calota glaciară antarctică, cu atât mai precis vom putea proiecta amploarea creșterii nivelului mării”.
Există însă un caz excepțional: lacul Vostok. Situat la aproximativ patru kilometri adâncime, este considerat stabil, deși adăpostește un volum de apă suficient pentru a umple Marele Canion și chiar mai mult. Dacă s-ar goli, impactul asupra echilibrului gheții și oceanelor ar fi considerabil.
