O descoperire arheologică în Austria aduce la lumină un complex de structuri circulare vechi de 6.500 de ani, care ar putea schimba istoria Europei preistorice.
Cuprins
Timp de ani de zile, un câmp aparent fără importanță din sudul Austriei a ascuns unul dintre cele mai bine păstrate secrete ale neoliticului. Sub un strat de pământ cultivat, invizibile cu ochiul liber, se aflau îngropate urmele unei civilizații care a transformat pentru totdeauna modul în care oamenii au locuit pe continentul european. Acum, o echipă de arheologi a descoperit trei structuri circulare uriașe care nu numai că contrazic ceea ce credeam că știm despre preistoria europeană, dar ar putea reprezenta unul dintre cele mai vechi centre rituale descoperite vreodată în Europa Centrală.
O descoperire monumentală în Rechnitz
Micul oraș Rechnitz, din regiunea Burgenland, aproape de granița cu Ungaria, a fost scena uneia dintre cele mai impresionante descoperiri arheologice din ultimii ani. În cadrul Masterplan Archäologie al guvernului din Burgenland, și în pregătirea pentru construirea unui parc arheologic și a unui sat neolitic de expoziție, au fost efectuate săpături care au dezvăluit trei mari Kreisgrabenanlagen — adică incinte circulare înconjurate de șanțuri și terasamente — care datează din perioada 4850-4500 î.Hr., ceea ce le face mai vechi decât Stonehenge sau piramidele din Giza.
Structurile au un diametru de peste 100 de metri și au fost identificate pentru prima dată prin studii geomagnetice și fotografii aeriene între 2011 și 2017. Dar abia recent, prin săpături pe teren, au putut fi studiate direct și confirmate ca monumente preistorice construite de comunități agricole din neoliticul mijlociu. Spre deosebire de alte descoperiri izolate, ceea ce este cu adevărat extraordinar la Rechnitz este concentrarea a trei incinte monumentale într-un singur loc, ceea ce sugerează că această zonă a funcționat ca un centru ceremonial, economic și, posibil, astronomic de mare importanță.
Un centru nevralgic al Neoliticului
Lucrările arheologice, conduse de Archaeologie Burgenland și în colaborare cu Universitatea din Viena și compania specializată PANNARCH, au scos la iveală nu numai incintele circulare, ci și rămășițe de locuințe, stâlpi structurali și ceramică care confirmă existența așezărilor umane atât din Neoliticul timpuriu, cât și din cel mijlociu. Acest lucru indică faptul că zona a fost locuită în mod continuu timp de mai multe secole, coincidând cu momentul în care primele societăți agricole au început să se organizeze în comunități sedentare.
Acest proces, cunoscut sub numele de „Revoluția neolitică”, a reprezentat un punct de cotitură în istoria umanității: abandonarea nomadismului și adoptarea agriculturii și creșterii animalelor ca bază a subzistenței. În acest context, structurile monumentale din Rechnitz apar ca simboluri fizice ale unei noi ordini sociale, în care spațiul comun, ceremoniile și, poate, și observația astronomică au căpătat o valoare centrală.
Cel mai fascinant este faptul că aceste structuri nu erau fortărețe sau simple delimitări ale terenului. Complexitatea accesului la ele, planificarea geometrică și alinierea lor potențială cu fenomene solare precum solstițiile — ceva observat în alte incinte similare, cum ar fi Cercul Goseck din Germania — indică o funcție rituală sau simbolică profund înrădăcinată în credințele acestor comunități.
O fereastră deschisă către Epoca de Piatră
Arheologii care lucrează la Rechnitz au descris acest loc ca o adevărată „fereastră către Epoca de Piatră”, o metaforă care capătă sens atunci când se ia în considerare amploarea descoperirii. Structurile descoperite sunt de o asemenea amploare și sofisticare încât reprezintă o provocare directă la adresa narațiunii liniare a dezvoltării culturale europene, în care de multe ori se acordă un rol principal civilizațiilor din estul Mediteranei sau Mesopotamiei.
Acest colț din sud-estul Austriei demonstrează că, deja de mai bine de 6.500 de ani, societățile din Europa Centrală erau capabile să coordoneze mari proiecte de inginerie comunitară, cu implicații spirituale, sociale și științifice. La aceasta se adaugă prezența instrumentelor ceramice, fântânilor și probelor de sedimente agricole, a căror cercetare va permite înțelegerea modului în care au evoluat solurile și practicile agricole de-a lungul mileniului.
Probele colectate vor fi supuse unor analize bioarheologice și geologice la Viena, cu scopul de a reconstitui mediul natural și dinamica agricolă a acestor primi coloniști. Rezultatele ar putea oferi date fără precedent despre tranziția ecologică din Neolitic și impactul acesteia asupra peisajului actual din Burgenland.
Viitorul parc arheologic din Rechnitz
Descoperirea nu are doar o valoare științifică: ea este destinată să devină un nou motor al turismului cultural în regiune. Guvernul Burgenlandului a anunțat deja crearea unui centru pentru vizitatori, împreună cu un sat neolitic reconstituit, unde vizitatorii vor putea experimenta viața din mileniul al V-lea î.Hr. și vor putea învăța despre tehnicile, uneltele și modul de viață al primilor agricultori de pe continent.
Această abordare nu urmărește doar să atragă cercetători și turiști curioși, ci și să promoveze educația istorică și de mediu, într-o epocă în care rădăcinile relației noastre cu pământul și organizarea socială capătă o nouă relevanță. Centrul va servi ca punct de plecare pentru trasee tematice, activități școlare și evenimente de popularizare, făcând accesibil publicului larg o parte a trecutului care, până acum, rămăsese îngropată și uitată.
În concluzie, Rechnitz se conturează ca unul dintre cele mai promițătoare situri preistorice din Europa, nu numai datorită vechimii sale, ci și datorită capacității sale de a schimba percepția noastră asupra istoriei și de a demonstra că, în urmă cu peste șase mii de ani, în inima Europei, oamenii lăsau deja urme monumentale ale trecerii lor pe acest pământ.