Carnea de vânat a însoțit omenirea încă de la primele înregistrări alimentare.
Cuprins
Consumul acesteia a rămas o practică obișnuită în mediile rurale și cinegetice, iar astăzi reapar cercetările care încearcă să stabilească cu precizie avantajele nutriționale ale acesteia față de carnea de fermă.
În acest sens, mai multe publicații academice și forumuri de nutriție abordează această chestiune nutrițională. Rezultatele diferitelor studii indică un profil alimentar particular, care a deschis noi linii de cercetare cu privire la implicațiile sale pentru sănătate și sustenabilitatea alimentară.
De ce carnea de vânat are un profil nutrițional mai sănătos decât restul?
Carnea de vânat are un conținut caloric mai redus și un conținut total de grăsimi mai mic decât majoritatea cărnii provenite din creșterea intensivă. Publicații precum cea din revista Meat and Nutrition indică faptul că specii precum cerbul roșu, mistrețul sau iepurele sălbatic conțin mai puțin de 3 sau 4 grame de grăsime la fiecare 100 de grame, în contrast cu valorile mai ridicate ale cărnii de porc și de vită.
În ceea ce privește aportul energetic, este vorba de carne cu conținut caloric redus. Carnea de cerb, de exemplu, furnizează 93 de kilocalorii la 100 de grame, cu doar 0,8 grame de grăsime. Aceste cifre reflectă un aliment bogat în proteine, dar sărac în energie, ceea ce îl diferențiază de carnea de fermă.
Un alt aspect relevant este concentrația de proteine, care variază între 20 și 26 de grame la fiecare 100 de grame, conținând toți aminoacizii esențiali. Aceste niveluri, comparabile sau superioare cărnii provenite din creșterea intensivă, fac din carnea de vânat o sursă completă de proteine de înaltă calitate.
Acizi grași, vitamine și minerale din carnea de vânat
Unul dintre elementele cele mai studiate este profilul lipidic. Animalele sălbaticeprezintă mai mulți acizi grași polinesaturați, în special omega-3, cu un raport favorabil față de acizii grași saturați.
Acest raport se apropie de valorile recomandate în nutriția preventivă, ceea ce este asociat cu un risc mai mic de boli cardiovasculare, așa cum asigură portalul specializat BMC Research.
În plus, carnea de vânat concentrează minerale esențiale precum fier, zinc, fosfor și potasiu. Fierul prezent este în principal hem, cu o absorbție mai eficientă în organismul uman. De asemenea, conține vitamine din grupa B, precum B2, B3 și B12, esențiale pentru funcțiile metabolice, nervoase și musculo-scheletice.
Studii realizate de Asociația Interprofesională a Carnii de Vânătoare (ASICCAZA) și Fundația Artemisan au confirmat prezența seleniului și magneziului în cantități relevante. Primul contribuie la prevenirea bolilor vasculare, în timp ce al doilea reglează tensiunea arterială și susține sistemul cardiovascular.
Sustenabilitatea ecologică a acestui tip de carne
Obținerea cărnii de vânat prin practici reglementate are un impact ecologic mai mic decât producția intensivă de carne. Nu necesită furaje industriale sau instalații mari și nu generează aceleași emisii de gaze cu efect de seră.
În acest sens, directorul ASICCAZA, Jaime Hurtado, a subliniat că „consumul acestui produs ajută la reglarea echilibrului în mediul rural”. Potrivit explicațiilor sale, vânătoarea controlată previne suprapopularea anumitor specii care pot provoca daune agricole sau dezechilibre în ecosisteme.
Exploatarea acestor resurse naturale se integrează astfel într-o logică de durabilitate, unind gestionarea mediului rural cu producția de alimente.
Siguranța, riscurile și limitările consumului cărnii acestor animale
Cu toate acestea, carnea de vânat prezintă factori care trebuie luați în considerare. Profilul nutrițional variază în funcție de specie, vârsta animalului, dieta în libertate și anotimp. Această eterogenitate necesită o analiză atentă atunci când se stabilesc valorile medii.
Unele studii avertizează asupra riscurilor posibile de contaminare cu plumb provenit din muniție sau de prezența paraziților dacă nu este manipulată corespunzător.
Prin urmare, siguranța alimentară necesită o trasabilitate clară și practici corecte de tratare, în special în consumul domestic.
Disponibilitatea în gospodăriile spaniole este încă limitată. Potrivit unui raport al ASICCAZA, doar 24,9% din populație consumă carne de vânat cel puțin o dată pe an. Prețul, sezonalitatea și obiceiurile influențează acest procentaj scăzut, în ciuda recomandărilor tot mai frecvente ale nutriționiștilor și experților.
Să reținem că carnea de vânat și-a făcut loc în bucătăria de înaltă clasă. Tocane, gulașuri și marinate tradiționale coexistă astăzi cu feluri de mâncare precum tataki, carpaccio sau burgeri gourmet preparați din carne de cerb, mistreț sau potârniche. Acest interes culinar se adaugă argumentelor nutriționale și de mediu, consolidând tendința de revalorizare a acestei carne.
