Are dimensiunea unui continent și declanșează toate alarmele din cauza emisiilor sale de gaze cu efect de seră. Și nu este produsul omului.
Acum 15 ani era o raritate limitată la Marea Sargasso, în mijlocul Atlanticului. Astăzi, este un fenomen oceanic de dimensiuni colosale. În mai 2025, sateliții au înregistrat 37,5 milioane de tone de sargassum pelagic formând o bandă continuă de 8.850 de kilometri de la coastele Africii de Vest până la Golful Mexic, mai mult decât dublul lățimii continentului american.
Această Mare Centură de Sargassum din Atlantic (GASB), documentată într-un studiu publicat în revista Harmful Algae, reprezintă o provocare ecologică și economică fără precedent. Lucrarea, condusă de Institutul Oceanografic Harbor Branch al Universității Atlantice din Florida, analizează patru decenii de date satelitare, măsurători de teren și analize chimice și concluzionează că proliferarea se intensifică aproape în fiecare an din 2011.
Și, cu această abordare, cercetătorii au semnalat o schimbare radicală în sursele de nutrienți și, prin urmare, în emisiile pe care le produc. Între 1980 și 2020, conținutul de azot din țesuturile acestor alge a crescut cu 55 %, în timp ce raportul azot/fosfor a crescut cu 50 %. Această îmbogățire provine nu numai din procesele oceanice, ci și din scurgerile agricole, apele uzate și depozitele atmosferice. Amazonul joacă un rol cheie în acest proces: inundațiile sale injectează nutrienți care stimulează creșterea, în timp ce în perioadele de secetă proliferarea scade.
Transportate de curenții atlantici, precum Gulf Stream, aceste mase vegetale ajung în Golful Mexic, unde s-au înregistrat deja eșuări masive în 2004-2005. În 1991, acestea au obligat chiar la închiderea temporară a unei centrale nucleare din Florida.
De la aliat ecologic la amenințare globală
Deși sargazul este recunoscut de NOAA ca habitat esențial pentru peste o sută de specii marine, excesul său are un efect devastator. Când ajunge la țărm, se descompune eliberând hidrogen sulfurat toxic, sufocă plajele și recifele, creează zone moarte și emite metan și gaze cu efect de seră care agravează criza climatică. Pentru comunitățile riverane, aceasta reprezintă, în plus, un cost de milioane de euro pentru curățare și o lovitură directă pentru turism.
În fața acestei expansiuni, așa cum cer autorii studiului, este necesară cooperarea internațională, modele de predicție mai precise și politici pentru reducerea scurgerii de nutrienți.
Deocamdată, Marea Centură de Sargassum din Atlantic este un fenomen fără precedent, al cărui impact ambiental și socio-economic este încă în curs de evaluare, dar care se conturează deja ca o provocare cheie pentru gestionarea oceanelor în următoarele decenii.
