Este bine cunoscut faptul că învățarea unui instrument muzical poate oferi beneficii care depășesc simpla abilitate muzicală.
Studiile arată că este un exercițiu excelent pentru creier – poate îmbunătăți abilitățile motorii fine, învățarea limbilor străine, vorbirea și memoria – și poate chiar ajuta la menținerea creierului nostru mai tânăr.
După ce am lucrat cu muzicieni timp de ani de zile și am văzut cum continuă să exerseze muzica în ciuda durerii cauzate de mii de mișcări repetitive, am început să mă întreb: dacă exersarea muzicii poate modela creierul în atât de multe feluri, poate schimba și pragul de durere al muzicienilor?
Cercetătorii știu deja că durerea activează mai multe reacții în corpul și creierul nostru, schimbând atenția și gândirea noastră, precum și modul în care ne mișcăm și ne comportăm. De exemplu, dacă atingi o tigaie fierbinte, durerea te va face să-ți retragi mâna înainte de a te arde grav.
Durerea schimbă și modul în care funcționează creierul nostru. Durerea reduce de obicei activitatea cortexului motor, zona creierului care controlează mușchii, ceea ce ajută la prevenirea suprasolicitării părții rănite a corpului.
Aceste reacții ajută la prevenirea rănilor suplimentare atunci când ești rănit. În acest fel, durerea este un semnal de protecție care ne ajută pe termen scurt. Dar dacă durerea persistă mai mult timp și creierul tău trimite aceste semnale de „nu te mișca” prea mult timp, lucrurile pot merge prost.
De exemplu, dacă vă luxați glezna și nu o mai folosiți timp de săptămâni întregi, acest lucru vă poate reduce mobilitatea și poate perturba zonele creierului responsabile de gestionarea durerii. Iar acest lucru vă poate crește suferința și durerea pe termen lung.
Studiile au arătat, de asemenea, că durerea continuă poate micșora așa-numita „hartă corporală” a creierului — zona pe care creierul o folosește pentru a trimite comenzi despre ce mușchi să miște și când — iar această micșorare este asociată cu o durere mai intensă.
Deși este clar că unele persoane resimt mai multă durere atunci când harta creierului se micșorează, nu toată lumea suferă în același mod. Unele persoane tolerează mai bine durerea, iar creierul lor este mai puțin sensibil la aceasta. Cercetătorii încă nu înțeleg pe deplin de ce se întâmplă acest lucru.
Muzicienii și durerea
În studiul nostru, am vrut să aflăm dacă pregătirea muzicală și modificările cerebrale pe care le provoacă pot afecta modul în care muzicienii simt și procesează durerea. Pentru a face acest lucru, am provocat în mod deliberat dureri la mâini timp de câteva zile atât muzicienilor, cât și non-muzicienilor, pentru a vedea dacă reacțiile lor la durere erau diferite.
Pentru a imita în siguranță durerea musculară, am folosit un compus numit factor de creștere nervoasă. Aceasta este o proteină care menține în mod normal nervii sănătoși, dar când este injectată în mușchii mâinii, provoacă durere timp de câteva zile, în special la mișcarea mâinilor. Cu toate acestea, este sigură, temporară și nu provoacă leziuni.
Apoi, am folosit o tehnică numită stimulare magnetică transcraniană (TMS) pentru a măsura activitatea creierului. TMS trimite mici impulsuri magnetice către creier. Am folosit aceste semnale pentru a crea o hartă a modului în care creierul controlează mâna și am făcut acest lucru pentru fiecare persoană din studiu.
Am creat aceste hărți ale mâinii înainte de a administra injecția dureroasă și le-am măsurat din nou după două și opt zile pentru a vedea dacă durerea a modificat activitatea creierului.
Când am comparat creierele muzicienilor și ale non-muzicienilor, diferențele au fost izbitoare. Chiar înainte de a fi indusă durerea, muzicienii aveau o hartă a mâinii mai fin ajustată în creierul lor, iar cu cât exersaseră mai mult, cu atât această hartă era mai precisă.
După ce durerea a fost indusă, muzicienii au raportat că au simțit mai puțin disconfort. Și în timp ce harta mâinilor din creierul non-muzicienilor s-a micșorat după doar două zile de durere, hărțile din creierul muzicienilor au rămas neschimbate – în mod uimitor, cu cât exersaseră mai multe ore, cu atât simțeau mai puțină durere.
Acesta a fost un studiu de mică amploare, care a implicat doar 40 de persoane, dar rezultatele au arătat clar că creierul muzicienilor reacționează diferit la durere. Exercițiul pare să le fi oferit un fel de protecție împotriva efectelor negative obișnuite, atât în ceea ce privește intensitatea durerii, cât și reacțiile zonelor motorii ale creierului.
Desigur, acest lucru nu înseamnă că muzica este un remediu pentru durerea cronică. Cu toate acestea, arată că antrenamentul și experiența pe termen lung pot modela modul în care simțim durerea. Acest lucru este interesant, deoarece ne poate ajuta să înțelegem de ce unele persoane sunt mai tolerante la durere decât altele și cum putem dezvolta noi tratamente pentru persoanele care suferă de durere.
Echipa noastră efectuează în prezent cercetări suplimentare asupra durerii pentru a determina dacă antrenamentul muzical ne poate proteja și de schimbările de atenție și funcții cognitive care apar în timpul durerii cronice. Pe baza acestor informații, sperăm să dezvoltăm noi terapii care să „reantreneze” creierul persoanelor care suferă de dureri constante.
Pentru mine, aceasta este partea cea mai interesantă: ideea că, în calitate de muzician, ceea ce învăț și exersez în fiecare zi nu numai că îmi îmbunătățește abilitățile, dar poate schimba literalmente modul în care funcționează creierul meu, modificând felul în care percep lumea, chiar și ceva atât de fundamental precum durerea.
