Limbajul este una dintre cele mai distinctive caracteristici ale omenirii.
Cuprins
Potrivit experților, acesta nu este doar un mijloc de comunicare, ci și un factor cheie în evoluția noastră. Dar de ce și cum am dezvoltat această abilitate unică de a vorbi? Cercetătorii au realizat un experiment surprinzător care ar putea explica această întrebare: au implantat o genă a limbajului uman în șoareci, iar rezultatele sunt fascinante.
Gena limbajului NOVA1 și comunicarea vocală
Oamenii de știință știu de mult timp că animalele folosesc sunete pentru a comunica între ele. Șoarecii, de exemplu, emit scârțâituri ultrasonice pentru a-și chema mama, a atrage un partener sau a avertiza despre pericol. Deși aceste sunete sunt eficiente, ele sunt relativ simple și, desigur, nu pot fi comparate cu limbajul uman. Cu toate acestea, anumite gene sunt implicate în producerea acestor sunete, iar una dintre ele, gena NOVA1, a atras o atenție deosebită din partea cercetătorilor.
Aceasta se găsește la multe animale, de la păsări la mamifere. La oameni, însă, este ușor modificată. Această variație umană poate juca un rol crucial în capacitatea noastră de a produce sunete complexe. Cercetătorii au decis să testeze dacă versiunea umană a acestei gene ar putea afecta vocalizările rozătoarelor, pentru a înțelege mai bine evoluția limbajului.
Experiment cu șoareci
În acest experiment realizat de Universitatea Rockefeller, cercetătorii au adăugat versiunea umană a genei NOVA1 la ADN-ul mai multor indivizi. Odată modificați, șoarecii au început să producă sunete diferite față de omologii lor nemodificați.
De la o vârstă fragedă, șoarecii modificați genetic au produs sunete mai ascuțite și mai variate decât șoarecii normali. Aceste diferențe erau deosebit de clare atunci când șoarecii își chemau mamele. Echipa a descoperit că sunetele șoarecilor modificați urmau un model distinct, cu „litere” vocale care nu existau la șoarecii sălbatici. De exemplu, anumite „litere” vocale se schimbaseră, ceea ce a trezit interesul lingviștilor.
Schimbările nu s-au oprit aici. La maturitate, masculii modificați genetic și-au schimbat și comportamentul vocal în situații sociale. Atunci când interacționau cu femelele, masculii produceau sunete mai complexe, probabil cu intenția de a atrage o parteneră de împerechere. Aceste sunete mai dezvoltate sugerează că gena umană NOVA1 are un impact semnificativ asupra modelelor de comunicare ale acestor animale.
De ce sunt importante aceste rezultate?
Ceea ce face acest experiment deosebit de interesant este semnificația sa pentru înțelegerea evoluției limbajului uman. Gena NOVA1 la șoarecii modificați a dus la vocalizări mai complexe, similare cu cele ale animalelor cu abilități de comunicare mai avansate. Faptul că aceste schimbări apar după adăugarea unei simple gene umane face ca această cercetare să fie cu adevărat semnificativă.
Cercetătorii au sugerat că această schimbare genetică ar putea oferi o nouă perspectivă asupra evoluției limbajului la Homo sapiens. Implantarea acestei gene la șoareci a demonstrat într-adevăr că o mică variație genetică poate avea un impact major asupra vocalizării. Acest lucru poate însemna că unul dintre factorii care au permis oamenilor să dezvolte un limbaj mai complex este prezența acestei variante a genei NOVA1.
Studiul, publicat în Nature Communications, merge și mai departe și sugerează că această variantă genetică, unică pentru Homo sapiens, ar fi putut juca un rol semnificativ în distingerea speciei noastre de alte hominide, precum neandertalienii și denisovanii. Aceștia din urmă nu aveau aceeași variantă genetică ca noi, ceea ce ar putea explica de ce nu au dezvoltat un limbaj la fel de avansat ca oamenii moderni.
