O descoperire arheologică în câmpul unde a căzut faimosul măr al lui Newton aruncă lumină asupra vieții de zi cu zi a familiei sale în secolul al XVII-lea.
Cuprins
La doar câțiva metri de cel mai faimos măr din istoria științei, care, potrivit legendei, l-a inspirat pe Isaac Newton să formuleze teoria gravitației, o echipă de arheologi a descoperit rămășițele unei case strâns legate de copilăria sa. Dar ceea ce este cu adevărat fascinant nu este doar confirmarea locației reședinței mamei sale, Hannah Ayscough, ci și colecția de obiecte de uz cotidian găsite în sol: fragmente de ceramică, ulcioare decorate cu fețe baroce, catarame, nasturi, truse de cusut și chiar piese de joc. Descoperirile oferă o perspectivă unică asupra vieții intime a familiei Newton în zona rurală engleză, în plină epocă a revoluției științifice.
Săpăturile, conduse de o echipă de la National Trust și arheologi de la York Archaeology, au fost efectuate în Lincolnshire, pe același sit unde se afla o casă construită de Hannah după ce a rămas văduvă pentru a doua oară, în secolul al XVII-lea. Semnificația descoperirii nu rezidă în spectacolul vizual, ci în ceea ce reprezintă: o imagine detaliată a vieții domestice în Anglia, încă marcată de tensiuni religioase, instabilitate politică și progrese lente către ceea ce va fi cunoscut mai târziu ca Revoluția științifică.
Copilăria turbulentă a unui geniu
Isaac Newton s-a născut în 1642 la Woolsthorpe Manor, o mică fermă din piatră gri din zona rurală engleză. Tatăl său a murit înainte de nașterea lui, iar mama sa s-a recăsătorit câțiva ani mai târziu. Micul Newton a fost crescut de bunicii săi, în timp ce mama sa locuia în casa nou construită împreună cu noii ei copii. În ciuda apropierii fizice dintre cele două case, între ele exista o prăpastie emoțională profundă. Această distanță a afectat psihicul lui Newton pe tot parcursul vieții și i-a alimentat caracterul rezervat, obsesiv și singuratic.
Odată cu redescoperirea acestei case, distrusă de un incendiu în secolul al XIX-lea, au fost găsite obiecte care oferă o imagine a vieții de zi cu zi a acestei mici familii: obiecte de uz casnic, jocuri, ustensile de cusut, ustensile de gătit și relațiile dintre frați. Toate acestea într-un mediu în care Newton petrecea, fără îndoială, timp în fiecare zi. Arheologia dezvăluie aici nu numai obiecte, ci și legături emoționale, momente împărtășite, gesturi repetate de-a lungul anilor, care au țesut o viață comună înainte ca tânărul Isaac să plece la Universitatea Cambridge.
În timpul săpăturilor efectuate pe terenul conacului Woolsthorpe, arheologii au descoperit fundațiile casei pierdute a mamei lui Newton, precum și obiecte de uz cotidian, cum ar fi acest inel vechi, care oferă o legătură directă cu viața domestică din secolul al XVII-lea. Fotografii: National Trust/Christian Pérez
Săpături care reconstituie viața de zi cu zi din secolul al XVII-lea
Printre descoperirile cele mai semnificative se numără piese de ceramică smălțuită cu decorațiuni în culori calde, tipice perioadei. A fost găsit și un fragment dintr-un ulcior Bellarmine cu imaginea bombată a unui chip cu barbă. Obiectul este interesant atât pentru aspectul său, cât și pentru istoria sa: astfel de ulcioare erau comune în Europa protestantă și erau adesea folosite în ritualuri casnice și chiar în superstiții.
Pe lângă obiectele decorative, echipa de cercetători a găsit și vestigii care povestesc despre munca de zi cu zi: trei inele (două pentru adulți și unul pentru copii), ace, ace de os, catarame și ustensile de bucătărie. Au fost găsite și jetoane numite jettons, care erau folosite pentru contabilitatea gospodăriei sau ca simple jocuri. Pe lângă aceste obiecte, oasele de animale cu urme de tăieturi dezvăluie obiceiurile alimentare ale gospodăriei și sugerează că carnea era preparată acasă, aceasta fiind o sarcină împărtășită de întreaga familie.
Aceste artefacte dezvăluie o imagine foarte diferită de cea a unui tânăr Newton solemn și izolat sub un măr, meditând la misterul gravitației. Realitatea era mult mai umană: o copilărie la țară, înconjurat de frați, obiecte, mirosuri, jocuri, cusut și mese comune. Genialul fizician s-a născut și a crescut printre vase de lut, inele de fier și ulcioare decorate cu fețe grotesce.
De la mit la context: în spatele mărului
Legenda mărului, oricât de fermecătoare ar fi, a ascuns timp de secole contextul real în care Isaac Newton și-a dezvoltat ideile. În Woolsthorpe, în 1665 și 1666, când ciuma făcea ravagii în Londra și Cambridge își închidea porțile, Newton a trăit ceea ce el însuși a numit „anii minunați”. În acea perioadă, a formulat principiile calculului diferențial, și-a dezvoltat studiile în optică și a început să mediteze asupra gravitației universale.
Dar se uită adesea că aceste momente de concentrare și inspirație nu au apărut din senin. Ele făceau parte din mediul rural, dintr-o casă plină de referințe emoționale, sociale și materiale. Newton lucra în laboratorul său improvizat, în timp ce mama și frații săi probabil găteau, se jucau sau reparau haine în apropiere. Arheologia ne-a oferit o imagine a acestei dimensiuni cotidiene, care este rar văzută în portretele oficiale.
Descoperirea ne determină, de asemenea, să reflectăm mai amplu asupra modului în care a fost povestită în mod tradițional istoria științei: concentrându-se pe momentele de geniu individual, detașate de viața reală. Această excavare ne reamintește că chiar și cele mai strălucite minți se nasc în contexte concrete, printre vase murdare, jocuri și conversații de familie. Geniul nu plutește în aer: el stă pe pământ solid și, în acest caz, pe pământ englezesc, care este plin de rămășițe ale trecutului.
Printre descoperiri se remarcă în special bijuteriile familiei Newton, ace și nasturi ruginiți și rămășițe ale pardoselilor de piatră care făceau parte din casa originală, distrusă acum mai bine de 200 de ani.
O expoziție care readuce trecutul la viață
Artefactele descoperite vor face parte dintr-o nouă expoziție care va fi deschisă publicului în 2026 la Woolsthorpe Manor, care este acum administrat de muzeul National Trust. Aceasta va oferi vizitatorilor din întreaga lume ocazia de a afla nu numai despre fizicianul, matematicianul și alchimistul, ci și despre copilul, fratele și fiul unei familii rurale din secolul al XVII-lea.
Proiectul nu a contribuit doar la restaurarea patrimoniului cultural, ci și la apropierea arheologiei de comunitatea locală. În cadrul așa-numitului „festival de arheologie”, familiile și elevii au participat la activități alături de profesioniști, învățând cum să excaveze, să curețe și să catalogheze artefacte. Acesta este un mod de a conecta generațiile și de a transmite valoarea studierii trecutului pe solul care îl susține.
Redescoperirea casei lui Hannah Ayscough și a vieții pe care a conținut-o scoate la lumină o istorie invizibilă: istoria lumii care înconjoară unul dintre marii genii ai umanității. O istorie care, grație arheologiei și multor ani de cercetare, începe în sfârșit să se dezvăluie în toată bogăția și umanitatea ei, așa cum merită.
